nucleoproteidă sf [At: ENC. AGR. / P: ~cle-o~ / Pl: ~de / E: fr nucléoproteide] (Blg) Compus organic constituit din acid nucleic și proteină bazică prezent în structura tuturor celulelor animale și vegetale Si: nucleoproteină.

NUCLEOPROTEIDĂ, nucleoproteide, s. f. (Mai ales la pl.) Nume dat substanțelor care constituie componenții principali ai nucleelor celulare prezente în plasma celulelor și în multe secreții ale organismului animal.

NUCLEOPROTEIDĂ s.f. Nucleoproteină. [< fr. nucléoprotéide].

NUCLEOPROTEIDĂ s. f. nucleină. (< fr. nucléoprotéide)

NUCLEOPROTEIDĂ ~e f. Substanță organică compusă din acizi nucleici și proteine bazice, care se află în nucleul și în plasma tuturor celulelor organice. [Sil. -cle-o-pro-te-i-] /<fr. nucléoprotéide

nucleoproteidă (desp. nu-cle-o-pro-) s. f., g.-d. art. nucleoproteidei; pl. nucleoproteide

nucleoproteidă (nu-cle-o-pro-) s. f., g.-d. art. nucleoproteidei; pl. nucleoproteide

nucleoproteidă s. f. (sil. -cle-o-pro-)

NUCLEOTÍDĂ (sau NUCLEOPROTEÍDE) (< fr.) s. f. pl. (BIOCHIM.) Componenți esențiali ai tuturor celulelor vii, sub formă de acizi nucleici sau de fosfați ai acestor acizi. N. sunt constituite dintr-o moleculă de bază purinică sau pirimidinică, o moleculă de pentoză și una de acid fosforic. Se obțin prin hidroliza parțială a acizilor nucleici. Unele n. acționează ca transportori de energie în diverse reacții enzimatice.

NUCLEOPROTEIDĂ s. f. (Biol.) Compus organic constituit din acid nucleic și proteină bazică și care intră în structura tuturor celulelor animale și vegetale. cf. enc. agr., dp, der. – Pronunțat : -cle-on. – pl.: nucleoproteide. – Din fr. nucléoprotéide.