8 definiții pentru nomofilac
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
nomofilac sm vz nomofilax
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOMOFILAC s.m. (Ant.; la greci) Magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. [< fr. nomophylaque, gr. nomophylax < nomos – lege, phylax – paznic].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOMOFILAC s. m. (ant.; la greci) magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. (< fr. nomophylaque, gr. nomophylax)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nomofilace sm vz nomofilax
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nomofilact sm vz nomofilax
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nomofilax sm [At: (a. 1632) GCR I, 78/8 / V: ~lac, ~lace, ~lact / Pl: ~acși / E: ngr νομοφύλαξ] (Înv) Persoană însărcinată să supravegheze modul cum erau respectate legile bisericești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
nomofilax, nomofilacși, s.m. (înv.) persoană însărcinată să supravegheze modul cum erau respectate legile bisericești.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
nomofilax, nomofilacși s. m. (Înv.) Persoană însărcinată să supravegheze modul cum erau respectate legile, inclusiv cele bisericești. [Acc. și: nomofilax – Var.: nomofilact s. m.] – Din gr. nomofilax.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M8) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M51) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nomofilac, nomofilacisubstantiv masculin
- 1. (La greci) Magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. DN
etimologie:
- nomophylaque DN