nevropat, ~ă smf, a [At: DR VII, 484 / Pl: ~ați, ~e / E: fr névropathe] 1-2 (Persoană) care suferă de o boală de nervi. 3-4 (Spc) (Persoană) care suferă de nevropatie (2). 5-6 (Pex) (Om) dezechilibrat psihic.

NEVROPAT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care suferă de nevropatie. [< fr. névropathe].

NEVROPAT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de nevropatie; bolnav de nervi. (< fr. névropathe)

NEVROPAT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care suferă de nevropatie. /<fr. névropathe

* nevropát, -ă s. (ngr. névron, vgr. și páthos, suferință. V. patos, patimă). Med. Bolnav de nervĭ, dar nu chear nebun.

nevropat (desp. ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropați; adj. f., s. f. nevropată, pl. nevropate

nevropat (ne-vro-) adj. m., s. m., pl. nevropați; adj. f., s. f. nevropată, pl. nevropate

NEVROPAT, -Ă adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (om) bolnav de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. Cf. dr. vii, 484, ygrec, m. n. 351. Nevropatul e un egoist care nu trăiește decît pentru el. El pierde imediat tot sistemul de reprezentări și de expresii care-l pun în comunicație cu semenii săi. ralea, s. t. ii, 75, cf. 12. – Pl.: nevropați, -te. – Din fr. névropathe.