NEVROPAT, -Ă adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (om) bolnav de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. Cf. dr. vii, 484, ygrec, m. n. 351. Nevropatul e un egoist care nu trăiește decît pentru el. El pierde imediat tot sistemul de reprezentări și de expresii care-l pun în comunicație cu semenii săi. ralea, s. t. ii, 75, cf. 12. – Pl.: nevropați, -te. – Din fr. névropathe.