moșancă sf [At: M. COSTIN, O. 308 / Pl: ? / E: moșan + -că] (Înv) 1 Moștenitoare. 2 Femeie originară din... Vz băștinașă.

MOȘANCĂ s. v. moștenitoare, succesoare, urmașă.

moșancă s. v. MOȘTENITOARE. SUCCESOARE. URMAȘĂ.

MOȘANCĂ s. f. (Mold.) Moștenitoare. Nimeni din crai și din principi creștini, pînă și venețienii, să-i dea din casele sale moșancă de cinste să fie crăiasă, n-au primit. M. COSTIN; cf. N. COSTIN. Etimologie: moșan + suf. -că. Vezi și moșan, moșnean, moșneni, moșnenie.

MOȘANCĂ s. f. (Învechit) 1. Moștenitoare. V. m o ș t e n i t o r (1). Nimeni din crai și din prințipi creștini, pînă și venețienii, să-i dea din casele sale moșancă de cinste, să fie crăiasă, n-au primit. M. COSTIN, O. 308, cf. N. COSTIN, L. 412. 2. Femeie băștinașă, originară (din . . . ). (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Însurîndu-se au luat pe o fată moșancă din Căcărăzeni (a. 1776). URICARIUL, XIV, 117. – Pl.: ? – Moșan + suf. -că.