MORGĂ¹, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții; institut medico-legal. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții pentru constatarea cauzei decesului. – Din fr. morgue.

morgă¹ sf [At: BART, E. 252 / Pl: morgi / E: fr morgue] 1 Clădire sau încăpere special amenajată în care se depun cadavrele și se execută autopsiile. 2 (Arg) Închisoare.

MORGĂ¹, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții până la înmormântare. – Din fr. morgue.

MORGĂ ¹ s. f. Clădire special amenajată în care se află cadavrele neidentificate sau cele care necesită autopsii pentru stabilirea legală a cauzelor morții. ♦ Sală specială într-un spital, unde se depun morții, provizoriu, pînă la înmormîntare. Domnul doctor a telefonat că vă așteaptă la morga spitalului ca să asistați la autopsia unui înecat. BART, E. 252.

MORGĂ¹ s.f. Clădire în care se depun cadavrele găsite și neidentificate. ♦ Cameră într-un spital unde se depun cadavrele bolnavilor; prosectură. [< fr. morgue].

MORGĂ² s. f. 1. institut medico-legal. 2. clădire, încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se fac autopsiile; prosectură. (< fr. morgue)

MORGĂ¹ ~gi f. Sală într-un spital sau într-o clinică unde se păstrează temporar cadavrele (pentru constatarea cauzei decesului). /<fr. morgue

morgă f. locul unde se expun cadavrele persoanelor aflate moarte afară din domiciliul lor, ca să poată fi recunoscute (= fr. morgue).

*mórgă f., pl. e și ĭ (fr. morgue, 1. aer mîndru, 2. locu unde trebuĭaŭ să se adune deținuțiĭ și să stea nemișcați la inspecțiune ca să fie recunoscuțĭ, și [pin anal.] locu unde se expun cadavrele găsite). Aer mîndru: a vorbi cu morgă. Local în care se expun cadavrele găsite și nerecunoscute.

morgă² (loc pentru depus cadavrele) s. f., g.-d. art. morgii; pl. morgi

morgă¹ (loc unde se depun cadavrele) s. f., g.-d. art. morgii; pl. morgi

morgă (clădire) s. f., g.-d. art. morgii; pl. morgi

MORGĂ s. prosectură. (~ unui spital.)

MORGĂ s. prosectură. (~ unui spital.)

MÓRGĂ² s. f. 1. Clădire sau încăpere special amenajată în care se depun cadavrele și se execută autopsiile. Domnul doctor a telefonat că vă așteaptă la morga spitalului ca să asistați la autopsia unui înecat. BART E. 252. „Un . . . prieten” îl încredința că dacă nu va pleca de bună voie de pe șantier, va fi dus cu mașina la morgă. V. ROM. octombrie 1954, 115. Puseră sicriul . . . într-o căruță șoldie care îl duse sub pază, la morgă. STANCU, R. A. IV, 213. 2. (Argotic) Ocnă. CADE. – Pl.: morgi. – Din fr. morgue.