5 definiții pentru meșcă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meșcă sf [At: LEXIC REG. 42 / Pl: mești / E: ns cf mește] (Olt) 1 Lemn cu care sunt zdrobiți strugurii, pentru a obține mustul. 2 Bătător de lapte Si: (reg) brighidău, drugă, mâtcă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

meșcă, mești, s.f. (reg.) lemn de zdrobit strugurii; bătător de lapte, brighidău.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÉȘCĂ s. f. (Prin Olt.) 1. Lemn cu care sînt zdrobiți strugurii (pentru a obține mustul). Cf. LEXIC REG. 42. 2. Bătător (de lapte), (regional) brighidău, drugă, mîtcă. Cf. LEXIC REG. 42. – Pl.: mești. – Etimologia necunoscută. Cf. m e ș t e.

Intrare: meșcă
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșcă
  • meșca
plural
  • mești
  • meștile
genitiv-dativ singular
  • mești
  • meștii
plural
  • mești
  • meștilor
vocativ singular
plural