Definiția cu ID-ul 1288747:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÉȘCĂ s. f. (Prin Olt.) 1. Lemn cu care sînt zdrobiți strugurii (pentru a obține mustul). Cf. LEXIC REG. 42. 2. Bătător (de lapte), (regional) brighidău, drugă, mîtcă. Cf. LEXIC REG. 42. – Pl.: mești. – Etimologia necunoscută. Cf. m e ș t e.