metaplazie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr métaplasie] (Med) Proces de transformare a unui țesut diferențiat într-un țesut cu o altă structură morfologică.

METAPLAZIE s.f. (Med.) Schimbare a structurii unui țesut în funcție de modificările mediului. [Gen. -iei. / < fr. métaplasie, cf. gr. meta – după, plassein – a forma].

METAPLAZIE s. f. transformare progresivă a structurii unui țesut sau a celulelor sub aspect funcțional, mai ales în cazul unei regenerări. (< fr. métaplasie)

metaplazie (desp. -ta-pla-) s. f., art. metaplazia, g.-d. art. metaplaziei; pl. metaplazii, art. metaplaziile (desp. -zi-i-)

metaplazie (-ta-pla-) s. f., art. metaplazia, g.-d. art. metaplaziei; pl. metaplazii, art. metaplaziile

metaplazie s. f. (sil. -pla-), art. metaplazia, g.-d. art. metaplaziei; pl. metaplazii, art. metaplaziile