marchioță sf [At: DAMÉ, T. 9 / V: ~oață / Pl: ~țe / E: nct] (Pop) Deschizătură făcută în acoperișul caselor țărănești de tip vechi, pentru a lăsa să pătrundă lumina în pod sau să iasă fumul Si: bageacă.

marchioață sf vz marchioță

marchioață f. ochiul podului pe unde iese fumul la o casă țărănească [Origină necunoscută].

MARCHIOȚĂ s. v. cămin, coș, horn.

marchioță s.f. (constr.; reg.) v. Cămin. Coș¹. Horn.

marchioță s. v. CĂMIN. COȘ. HORN.

MARCHIÓȚĂ s. f. (Popular) Deschizătură făcută în acoperișul caselor țărănești de tip vechi, pentru a lăsa să pătrundă lumina în pod sau să iasă fumul; bageacă. Cf. DAMÉ, T. 98, PAMFILE, I. C. 424. - Pl.: marchioțe. – Și: marchioáță s. f. ȘĂINEANU, D. U. - Etimologia necunoscută.

MARCHIOÁȚĂ s. f. v. marchioță.