MARCHIÓȚĂ s. f. (Popular) Deschizătură făcută în acoperișul caselor țărănești de tip vechi, pentru a lăsa să pătrundă lumina în pod sau să iasă fumul; bageacă. Cf. DAMÉ, T. 98, PAMFILE, I. C. 424. - Pl.: marchioțe. – Și: marchioáță s. f. ȘĂINEANU, D. U. - Etimologia necunoscută.