7 definiții pentru levantin (geol.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

levantin3, ~ă [At: CHIRIȚĂ, P. 694 / Pl: ~i, ~e / E: fr levantin] (Glg) 1 sn Ultim etaj al pliocenului în România. 2 a Care aparține levantinului3 (1). 3-4 a Care se referă (la levantin3 (1) sau) la vârsta acestuia.

LEVANTIN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din Romînia. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].

LEVANTIN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

levantin1 (etaj al pliocenului) s. n.

levantin2 (etaj al pliocenului) s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEVANTIN, ultimul etaj (vârstă) al Pliocenului din România, în depozite lacustre, caracterizat prin lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; uneori, conține lignit.

Intrare: levantin (geol.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levantin
  • levantinul
  • levantinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • levantin
  • levantinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)