langoare sf [At: TEULESCU, C. 396/10 / V: (îvr) langor sn / Pl: ~ori, (îvr) lăngori / E: fr langueur, lat languor] 1 Apatie. 2 (Pcf lingoare) Tifos. 3 Privire galeșă și tristă Si: langurozitate (2).

LANGOARE s.f. (Rar) Privire galeșă și tristă. ♦ Apatie, moleșeală. [Cf. fr. langueur, it. languore].

LANGOARE s. f. privire galeșă și tristă. ◊ apatie, moleșeală. (< fr. langueur)

langor sn vz langoare

!langoare (stare psihică) (livr.) s. f., g.-d. art. langorii; pl. langori

langoare (stare psihică) (livr.) s. f., g.-d. art. langorii

langoare s. f., g.-d. art. langoarei

langoare s.f. lâncezeală, lâncezire, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, <rar> langurozitate, torpoare, uncropeală, <înv. și pop.> lingoare, <pop. și fam.> moliciune, <pop.> zăcășeală, <reg.> târomeală, <înv.> lâncezie, lâncezime, moleață, moleșitură, <fig.> amorțeală, blegire, eclipsă, letargie, mocneală, vegetare, <fig.; rar> vegetație, <fig.; pop. și fam.> blegeală, bleojdire, <fig.; înv.> afion. Cu greu se desprinde din starea de langoare provocată de caniculă.