jacă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 11 / Pl: jăci / E: mg zsák] (Reg) Sac de pânză rară, în care se pune la scurs cașul, urda sau brânza de vacă.

jácă s.f. (reg.) Sac, traistă, săculeț de pînză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brînza de vacă. • pl. jăci. /< magh. zsák.

❍JACĂ sf. Săculeț de pînză rară, în care se pune cașul, urda sau brînza de vacă: văcarul sfîrși acum de strîns urda în ~ (LUNG.) [comp. ung. zsák].

JACĂ s. f. (Reg.) Săculeț, traistă. – Magh. zsák.

jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă.

jacă (reg.) s. f., g.-d. art. jăcii; pl. jăci

jacă (reg.) s. f., g.-d. art. jăcii; pl. jăci

jacă (săculeț) s. f., g.-d. art. jăcii; pl. jăci

jacă (jeci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).

JACĂ s. v. săculeț, traistă.

jacă s.f. (reg.) v. Săculeț. Traistă.

jacă s. v. SĂCULEȚ. TRAISTĂ.

JACĂ s. f. Besace. – Sac scurt, săculeț, traistă (PAMFILE, J. Iii). Și pleacă Țiganul cu feciond de ’mpărat într’o jacă . RĂDULESCU-CODIN, î. 11, 34. Luând câte o geacă mare, ne duserăm la acele ocniți. GORJAN, H. IV 112. Să plec... de acasă, să-mi iau o jacă de mălaiu și ceva legumă. SĂM. IV 729. | Spec. (La stână, în Mold.) Pânză rară, îndoită în formă de corn, în care se pune cașul, urda, brânza de vacă; sac îngust, din pânză, cu care se duce porumbul la moară. LUNGIANU, CL. 227. [Și: geacă s. f.] – Din ung. zsák «sac». Cf. tripletele jac și sac.