IGLU, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou.

iglu sn [At: DEX / V: ~lou / Pl: ~uri / E: fr iglou] Colibă din blocuri de gheață în care locuiesc eschimoșii în regiunile polare. corectat(ă)

IGLU, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou.

IGLU s.n. Colibă făcută din gheață și din zăpadă, care se întîlnește în ținuturile polare. ♦ Adăpost în formă de cupolă, construit din blocuri de zăpadă suprapuse. [Var. iglou s.n. / < fr. igloo < cuv. eschimos].

IGLU s. n. colibă din gheață și zăpadă, în ținuturile polare. (< fr., engl. igloo)

iglou sn vz iglu

IGLOU s.n. v. iglu.

iglu (desp. i-glu) s. n., art. igluul; pl. igluuri

iglu (i-glu) s. n., art. igluul; pl. igluuri

iglu s. n. (sil. -glu), art. igluul; pl. igluuri

ÍGLU (< fr.; cuv. eschimos) s. n. Locuință de plan circular făcută din blocuri de gheață și zăpadă, caracteristică eschimoșilor din regiunile polare, care acoperă, uneori, o structură portantă din oase de balenă și ai cărei pereți interiori sunt, câteodată, căptușiți cu piei. Aerisirea și evacuarea fumului se face printr-o deschizătură aflată în partea de sus a i. În i. se intră printr-un coridor scund și lung.