7 definiții pentru ierhă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ierhă sf [At: ȘEZ. V, 72/17 / Pl: ? / E: mg irha, ucr ирха] (Reg) Piele de oaie bine tăbăcită, care se aplică la bundiță și pe care se cos flori Si: meșină.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ierhă (reg.) s. f., g.-d. art. ierhei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ierhă (reg.) s. f., g.-d. art. ierhei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ierhă s. f., g.-d. art. ierhei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ierhă s. f. – Piele tăbăcită. Mag. irha sau sb., rut. irha (DAR). În Trans. și Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ierhă s.f. (reg.) piele de oaie sau de vițel foarte subțire, aplicată pe bundițe și pe care se cos florile; tasma, meșină.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ierhă, s.f. – v. irhă („ornament”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: ierhă
ierhă substantiv feminin
| substantiv feminin (F7) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||