ECONOM, -OAMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii. – Din fr. économe.

economă sf, a vz econom

*ECONOM, pop. ICONOM I. sm. 1 Îngrijitorul veniturilor unei mănăstiri, unei episcopii sau unei mitropolii: iconomul iaste de ține toate cîștigările besericii, tocmește și casa arhiereului și biserica PRV.-MB. ¶ 2 Cel însărcinat cu cheltuelile și administrația unei instituțiuni, unui internat, etc.: ~ul spitalului ¶ 3 Administratorul averii cuiva: Fă tu ce vei vrea cu dînșii, fii și economul meu PANN. ¶ 4 Gospodar; ~ de vite, crescător de vite, cel ce se ocupă cu creșterea vitelor ¶ 5 Om econom, păstrător. II. adj. 1 Păstrător, strîngător, care cheltuește cu măsură, cumpănit în cheltueli: omul nu trebue să fie... nici prea iconom nici prea galantom PANN. ¶ 2 Fig. Cumpătat: a fi ~ de laude, de vorbe, a lăuda puțin, a vorbi puțin [ngr. οίχόνομος și fr. économe].

ECONOM, -OAMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din fr. économe.

ECONOM², -OAMĂ, economi, -oame, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. V. administrator. Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest vrednic econom. GALACTION, O. I 239. – Variantă: iconom, -oamă (CONTEMPORANUL, III 616) s. m. și f.

ICONOM, -OAMĂ s. m. și f. v. econom.

ECONOM, -OAMĂ s.m. și f. Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [Cf. fr. économe, ngr. oikonomos].

ECONOM, -OAMĂ I. adj. 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< fr. économe)

*económ, -oámă s. (vgr. oikonómos, d. oîkos, casă, cămară, și nemo, daŭ, împart. V. nicocheră și vecin). Administrator, intendent, care ține cheltuĭelile uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. S. m. Un rang preuțesc. (V. preut). Adj. Cruțător, strîngător, care nu face cheltuĭelĭ inutile: femeĭe econoamă. – Și iconom (după ngr.).

iconóm, iconomíe, V. econ-.

econom adj. m., s. m., pl. economi; adj. f., s. f. econoamă, pl. econoame

econom adj. m., s. m., pl. economi; adj. f., s. f. econoamă, pl. econoame

econom, -noamă.