2 definiții pentru hăicăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hăicăĭésc v. intr. și tr. (sîrb. hàjkati, d. ung. hajtani, a hăĭtui. V. hîtcîĭ). Rar azĭ. Alung cu răcnete: uniĭ hăĭcăĭaŭ, alțiĭ jăcuĭaŭ (Cost. 1, 294).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hăicăi, hăicăi, vb. IV (reg.) a alunga, a goni prin strigăte.

Intrare: hăicăi
verb (V343.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăicăi
  • hăicăire
  • hăicăit
  • hăicăitu‑
  • hăicăind
  • hăicăindu‑
singular plural
  • hăicăie
  • hăicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăicăi
(să)
  • hăicăi
  • hăicăiam
  • hăicăii
  • hăicăisem
a II-a (tu)
  • hăicăi
(să)
  • hăicăi
  • hăicăiai
  • hăicăiși
  • hăicăiseși
a III-a (el, ea)
  • hăicăie
(să)
  • hăicăie
  • hăicăia
  • hăicăi
  • hăicăise
plural I (noi)
  • hăicăim
(să)
  • hăicăim
  • hăicăiam
  • hăicăirăm
  • hăicăiserăm
  • hăicăisem
a II-a (voi)
  • hăicăiți
(să)
  • hăicăiți
  • hăicăiați
  • hăicăirăți
  • hăicăiserăți
  • hăicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăicăie
(să)
  • hăicăie
  • hăicăiau
  • hăicăi
  • hăicăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)