opțiuni
6 definiții pentru hârși

Explicative DEX

hârșì v. 1. a se deprinde cu ceva penibil: omul se hârșește cu necazurile PANN; 2. Mold. a fi sgârcit. [Origină necunoscută].

HÎRSI2 (-sesc), HÎRȘI (-șesc) vb. refl. 1 A se deprinde cu nevoile, a se deda cu ceva greu, neplăcut: trebue să-l deprinzi... ca să se hîrsească cu munca, cu sudoarea (ISP.); ăi de la roată se ’nhamă mai cu dor și se hîrșesc cu nevoile (JIP.) 2 A se istovi.

❍ HÎRSIT2, HÎRȘIT adj. p. HÎRSI2, HÎRȘI. Deprins, dedat: oameni aleși pe sprînceană... hîrsiți la necazuri (ISP.).

hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele.

Ortografice DOOM

hîrși

Argou

a se hârși cu lumea expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile).

Intrare: hârși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârși
  • hârșire
  • hârșit
  • hârșitu‑
  • hârșind
  • hârșindu‑
 singular plural
  • hârșește
  • hârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșesc
 (să)
  • hârșesc
  • hârșeam
  • hârșii
  • hârșisem
a II-a (tu)
  • hârșești
 (să)
  • hârșești
  • hârșeai
  • hârșiși
  • hârșiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșește
 (să)
  • hârșească
  • hârșea
  • hârși
  • hârșise
plural I (noi)
  • hârșim
 (să)
  • hârșim
  • hârșeam
  • hârșirăm
  • hârșiserăm
  • hârșisem
a II-a (voi)
  • hârșiți
 (să)
  • hârșiți
  • hârșeați
  • hârșirăți
  • hârșiserăți
  • hârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșesc
 (să)
  • hârșească
  • hârșeau
  • hârșiră
  • hârșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)