GORDIN s. m. Soi autohton de viță-de-vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec.

gordin sm [At: I. IONESCU, M. 439 / V: ~den, ~ă sf, goardină sf / Pl: ~i / E: rs гордина] (Reg) 1 Strugure cu boabe negre, tari, mici, dese și gustoase, cu coaja tare. 2 (Îf gorden) Strugure cu boabe de culoare verde-închis, mărunte și dese, din care se face un vin foarte tare. 3 (Îf gordină) Strugure cu boabe albe și mari, care se coace timpuriu. 4 (Îc) ~ păsăresc Strugure cu boabe albe, mari, rare și dulci.

GORDIN s. m. Soi autohton de viță de vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec.

GORDIN m. Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe ovoide, de culoare verde-gălbuie, folosiți pentru producerea vinurilor de masă. /Orig. nec.

goardină sf vz gordin

gorden sm vz gordin

gordină sf vz gordin

goardină f. varietate de struguri albi și dulci. [Rus. GORDINA, dârmoz ale cărui flori sunt albe ca strugurele gordin].

gordeán, -ă adj., pl. enĭ, ene (sud) și górdin, -ă (est). Se zice de un fel de strugurĭ albĭ și mustoșĭ: strugurĭ gordenĭ, poamă gordină. – În Olt. gorgán (NPl. Ceaur, 91 și 147).

gordin s. m.

gordin s. m.

gordin s. m.

gordin (-nă), adj. – Varietate de struguri. – Var. gordean, g(o)ardină, gorgan, gordan. Rus. gordina „coacăză” (Tiktin; DAR). Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 90, pleca de la dacică; Cihac, II, 123, de la sl. grozdovina „strugure”.

GORDIN, Jacob (1853-1909), dramaturg american de limbă idiș. Drame istorice și moralizatoare pe teme preluate din marii clasici europeni („Regele Lear evreu”).

goardină s.f. (reg., înv.) varietate de struguri albi.