zabră sf [At: BORZA, D. 73 / V: (reg) zeabră, zeabre, zebre, zebrea / Pl: ~re / E: ns cf zebră] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor cu frunze ascuțite sau ovale, cu flori liliachii sau roz și cu pete purpurii, care crește prin locuri umede în păduri, în tufișuri sau prin grădini Si: (reg) urzică moartă (Galeopsis pubescens). 2 (Bot; reg) Cânepiță (Galeopsis speciosa). 3 (Bot; reg) Tapoșnic (Galeopsis laudanum). 4 (Bot; reg; îf zeabră, zebre, zebrea) Lungurică (Galeopsis tetrahit). 5 (Bot; reg; îf zebrea) Gălbiniță (Lamium galeobdolon).

TAPOȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

ZABRĂ, zabre, s. f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă și cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Et. nec. Cf. zebră.

TAPOȘNIC ~ci m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii și cu tulpina acoperită cu peri moi. /Orig. nec.

tapoșnic s. m., pl. tapoșnici

zabră s. f., g.-d. art. zabrei; pl. zabre

TAPOȘNIC s. (BOT.) 1. (Galeopsis ladanum) (reg.) balbisă, zabră, fața-mâței. 2. (Galeopsis tetrahit) lungurică. 3. (Galeopsis speciosa) zabră.

ZABRĂ s. (BOT.; Galeopsis speciosa) tapoșnic.

ZABRĂ s. v. tapoșnic.

ZABRĂ s. (BOT.; Galeopsis speciosa) tapoșnic.

zabră s. v. TAPOȘNIC.