fustanelă sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16/ Pl: ~le / E: ngr φουστανέλλα] Fustă albă scurtă, largă și plisată sau creață, care face parte din costumul național al grecilor și al albanezilor Si: (înv) fustanea.

FUSTANELĂ (pl. -le) sf. 👕 Haină bărbătească, purtată de Greci și de Albanezi, de forma unei fuste scurte pînă la genunchi, cu multe încrețituri (🖼 2259): purta mîndru o ~ curată și creață I. -GH. [ngr.].

FUSTANELĂ, fustanele, s. f. Fustă scurtă, largă și creață, făcînd parte din costumul național al grecilor și albanezilor. S-a gătit frumos ș-a plecat veselă cu doamna la plimbare, în butcă deschisă... Patru telegari cu falaitar; doisprezece arnăuți călări înainte și tot atîția în urmă, fluturîndu-le fustanelele. CARAGIALE, O. III 47. Palicari... purtînd fustanelă fîlfăindă și strînsă la mijloc. ODOBESCU, S. I 132.

fustanelă f. vestmânt de fustă largă și cu multe crețuri, purtat mai ales de Greci și Arnăuți: palicari purtând fustanelă fălfăindă OD. [Gr. mod.: v. fustă].

fustanélă n., pl. e (ngr. fustanéla. V. fustă). Fustă scurtă și încrețită pe care o poartă Greciĭ, Albanejiiĭ și alțĭ în portu lor național.

fustanelă s. f., g.-d. art. fustanelei; pl. fustanele

fustanelă s. f., g.-d. art. fustanelei; pl. fustanele

fustanelă s. f., g.-d. art. fustanelei; pl. fustanele