12 definiții pentru furchet
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
FURCHET, furcheți, s. m. Piesă de oțel în formă de furcă (1) mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pe care se sprijină rama. – Din it. forchetta (după furcă).
furchet sm [At: CADE / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~eți / E: it forchetta] Piesă de oțel în formă de furcă (1) mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pentru a sprijini lopata în timpul mersului Si: (reg) strapazan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURCHET, furcheți, s. m. Piesă de oțel în formă de furcă (1) mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pentru a sprijini lopata în timpul vâslitului. – Din it. forchetta (după furcă).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURCHET, furcheți, s. m. Piesă de oțel în forma unei furci mici, fixată în marginea bărcii pentru a sprijini vîsla în timpul vîslitului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURCHET s.m. Dispozitiv de oțel fixat la bărci pentru sprijinirea ramei în timpul vîslitului. [Var. furchetă s.f. / < it. forchetta, după furcă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURCHET s. m. furcă la bărci, pe care se sprijină rama în timpul vâslitului. (< it. forchetta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FURCHET ~ți m. Piesă metalică, asemănătoare unei furci, fixată la o barcă pentru a sprijini vâslele. /<it. forchetta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
furchetă sf vz furchet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURCHETĂ s.f. v. furchet.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
furchet s. m., pl. furcheți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furchet s. m., pl. furcheți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furchet s. m., pl. furcheți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furchet, furchețisubstantiv masculin
- 1. Piesă de oțel în formă de furcă mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pe care se sprijină rama. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- forchetta (după furcă). DEX '09 DN