FURAJOR, furajori, s. m. (Înv.) Soldat de cavalerie care făcea aprovizionarea unității cu furaje. – Din fr. fourrageur.

furajor sm [At: BĂLCESCU, ap. CADE / Pl: ~i / E: fr fourrageur] (Înv) Soldat de cavalerie care făcea aprovizionările cu furaj ale unității.

*FURAJOR sm. 🎖️ Soldat de cavalerie care umblă după furaj: ei întîmpină în cale o samă de Turci ~i ce duceau niște turme de dobitoace BĂLC. [fr.].

FURAJOR, furajori, s. m. (Înv.) Soldat de cavalerie care făcea aprovizionările cu furaj ale unității. – Din fr. fourrageur.

FURAJOR s.n. (Mil.) Soldat de cavalerie care se ocupa cu aprovizionările cu furaj ale unității. [< fr. fourrageur].

FURAJOR ~i m. înv. Soldat din cavalerie care aproviziona caii cu furaj. /<fr. furrageur

furajor m. cel ce poartă grijă de furajul unei armate.

*furajór m. (fr. fourrageur, d. fourrager, a te duce după furaj, d. fourrage, furaj). Arm. Soldat trimes după furaj. Cavalerist care luptă în ordine împrăștiată: a șarja în furajorĭ.

furajor (înv.) s. m., pl. furajori

furajor (înv.) s. m., pl. furajori

furajor s. m., pl. furajori