FUMAGINĂ, fumagine, s. f. Boală a unor arbori de pădure, a viței-de-vie și a unor pomi fructiferi provocată de o ciupercă din clasa ascomicetelor și manifestată ca un înveliș negru, prăfos, asemănător cu funinginea, care apare pe părțile atacate. – Din fr. fumagine.

fumagină sf [At: DEX / Pl: ~ne / E: fr fumagine] Boală a unor arbori de pădure, a viței de vie și a unor pomi fructiferi provocată de o ciupercă din clasa ascomicetelor și manifestată ca un înveliș negru, prăfos, asemănător cu funinginea, care apare pe părțile atacate.

FUMAGINĂ, fumagine, s. f. Boală a unor arbori de pădure, a viței de vie și a unor pomi fructiferi provocată de o ciupercă din clasa ascomicetelor și manifestată ca un înveliș negru, prăfos, asemănător cu funinginea, care apare pe părțile atacate. – Din fr. fumagine.

FUMAGINĂ s.f. Boală a unor arbori de pădure, a viței de vie și a unor pomi fructiferi datorată unei ciuperci și care se manifestă prin apariția unor pete negre, prăfoase pe organele atacate. [< fr. fumagine].

FUMAGINĂ s. f. boală criptogamică a unor arbori de pădure, a viței de vie și a unor pomi fructiferi, care se manifestă prin apariția unor pete negre, prăfoase pe frunze. (< fr. fumagine)

FUMAGINĂ ~e f. Boală a plantelor cauzată de o ciupercă parazită, care se manifestă prin depuneri de culoare neagră pe locurile atacate. /<fr. fumagine

fumagină s. f., g.-d. art. fumaginei; pl. fumagine

fumagină s. f., g.-d. art. fumaginei; pl. fumagine

fumagină s. f., g.-d. art. fumaginei; pl. fumagine