florinte sm [At: MARIAN, O. I, 387 / Pl: ~nți / E: nct] 1 Pasăre mică din familia fringilidelor, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui Si: brotăcel, cârligel, (Trs) floranță (1), florean (1), florințel, păunior, verdoni (Carduelis chloris chloris). 2 (Îc) ~-balcanic (sau ~ bănățean, ~le-lui-Parrot, ~- sudic) Specie de florinte (1) care trăiește mai ales în Banat (Chloris chloris Muhlei).

FLORINTE, FLORANȚ, FLORIAN, FLOREAN sm., FLORANȚĂ (pl. -țe) sf. 🐦 Păsărică frumoasă, de coloare verde-măslinie, amestecată pe ici pe colo cu galben (Fringilla chloris) (🖼 2150): măcălendri, stigleți, floreni ... își găsesc aici sălașul GRL. [comp. gr. χλορίς; tc. florija].

FLORINTE, florinți, s. m. Pasăre mică sedentară, cu ciocul gros și roșiatic, cu pene măslinii, afară de bărbie și gușă care sînt gălbui (Chloris chloris chloris); florean. Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă. IOSIF, P. 34. Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți. MARIAN, O. I 389.

FLORINTE ~ți m. Pasăre sedentară, de talie mică, cu cioc conic, roșiatic, și cu penaj gălbui. /Orig. nec.

florinte m. od. fiorin de aur: veșmânt prețuit 15.000 florinți BĂLC. [Abstras din pl. florinți, cei dintâi fiorini fiind bătuți la Florența].

florinte m. pasăre cântătoare de coloare verde, numită și pișcă’n flori (Fringilla chlori).

florinte, V. florean și florin.

FLORANȚ(Ă) 👉 FLORINTE.

FLOREAN² 👉 FLORINTE.

FLORIAN 👉 FLORINTE.

❍FRANȚOZ sm. 1 FRANȚUZ ¶ 2 Trans. PĂC. 🐦= FLORINTE.

florinte s. m., art. florintele; pl. florinți

florinte s. m., pl. florinți

florinte s. m., pl. florinți

FLORINTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.

FLORINTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.

florinte¹, florinți, s.m. (înv.) monedă de aur.