EMIGRAT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré.

EMIGRAT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – Din fr. émigré.

EMIGRAT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f. Persoană care a plecat din patria sa și s-a stabilit într-o țară străină, forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; expatriat. A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583. În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.

EMIGRAT, -Ă s.m. și f. Emigrant. [Cf. fr. émigré].

emigrat (desp. -mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigrați; adj. f., s. f. emigrată, pl. emigrate

emigrat (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigrați; adj. f., s. f. emigrată, pl. emigrate

emigrat s. m., adj. m. (sil. -grat), pl. emigrați; f. sg. emigrată, pl. emigrate