2 definiții pentru dârdâitoare
Explicative DEX
dârdâitor, ~oare [At: JIPESCU, O. 3 / V: dărdăi~ / Pl: ~i, ~oare / E: dârdâi + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care dârdâie (1-2). 5 a (D. dinți) Care clănțănesc. 6 a (D. pământ) Care se cutremură. 7 a (D. geamuri) Care vibrează. 8-9 smf, a (Îrg) (Persoană) care vorbește mult și fără rost.
Ortografice DOOM
dârdâitor adj. m., s. m., pl. dârdâitori; f. sg. și pl. dârdâitoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: dârdâitoare
dârdâitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |