dârdâitor, ~oare [At: JIPESCU, O. 3 / V: dărdăi~ / Pl: ~i, ~oare / E: dârdâi + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care dârdâie (1-2). 5 a (D. dinți) Care clănțănesc. 6 a (D. pământ) Care se cutremură. 7 a (D. geamuri) Care vibrează. 8-9 smf, a (Îrg) (Persoană) care vorbește mult și fără rost.