dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIZGRAȚIERE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. [Pr.: -ți-e-] – V. dizgrația.

DIZGRAȚIERE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. [Pr.: -ți-e-] – V. dizgrația.

dizgrațiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~țiare / P: ~ți-e~ / Pl: ~ri / E: dizgrația] Retragere a favorii, a bunăvoinței.

DIZGRAȚIERE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. – Pronunțat: -ți-e-.

DIZGRAȚIERE s.f. Acțiunea de a dizgrația și rezultatul ei; cădere în dizgrație. [< dizgrația].

desgrațiare sf vz dizgrațiere

dizgrațiare sf vz dizgrațiere

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dizgrațiere (desp. -ți-e-) s. f., g.-d. art. dizgrațierii; pl. dizgrațieri

dizgrațiere (-ți-e-) s. f., g.-d. art. dizgrațierii; pl. dizgrațieri

dizgrațiere s. f. → grațiere

Intrare: dizgrațiere

substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dizgrațiere	dizgrațierea
nominativ-acuzativ	plural	dizgrațieri	dizgrațierile
genitiv-dativ	singular	dizgrațieri	dizgrațierii
genitiv-dativ	plural	dizgrațieri	dizgrațierilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

desgrațiare

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.