10 definiții pentru dingo
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DINGO, dingo, s. m. Specie de câine sălbatic din Australia (Canis dingo). – Din fr. dingo.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dingo smi [At: DEX / E: fr dingo] 1 Specie de câine sălbatic din Australia (Canis dingo). 2 Câine care face parte din specia dingo (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINGO s. m. invar. Specie de câine sălbatic din Australia. (Canis dingo) – Din fr. dingo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DINGO s.m. Cîine sălbatic din Australia. [< fr. dingo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINGO s. m. inv. câine sălbatic de talie mare din Australia. (< fr., engl. dingo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DINGO m. 1) Soi de câine sălbatic care nu latră, cu blană roșcată, răspândit în Australia. 2) Câine din acest soi. /<fr. dingo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* díngo m. Un fel de cîne sălbatic din Australia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dingo s. m., art. dingoul; pl. dingo
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dingo s. m., pl. dingo
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dingo s. m. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dingo, dingosubstantiv masculin invariabil
- 1. Specie de câine sălbatic din Australia (Canis dingo). DEX '09 DN
etimologie:
- dingo DEX '09 DEX '98 DN