5 definiții pentru cărător (butoi)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cărător, ~oare [At: BIBLIA (1688), 309 / Pl: ~i, ~oare / E: căra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care cară ceva. 3 sm (Spc) Hamal. 4-5 smf, a (înv) (Persoană) care cară cerealele netreierate (în clăi). 6 sf (Pop) Femeie care cară apa pentru mort. 7 sn Butoi în care se pun prune pentru zdrobit Si: (înv) zăcătoar. 8 sn Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. 9 sf Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărător1 (butoi) (pop.) s. n., pl. cărătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cărător2 (butoi) (pop.) s. n., pl. cărătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărător (butoi) s. n., pl. cărătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cărător, cărătoare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărător, cărătoaresubstantiv neutru
- 1. Butoi în care se pun prune pentru zdrobit. MDA2sinonime: zăcător
- 2. Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. MDA2
etimologie:
- căra + sufix -ător. MDA2