cântăritor sm [At: DA / Pl: ~i / E: cântări + -tor] Cantaragiu.

cântător, ~oare [At: TETRAEV. (1571) / Pl: ~i, ~oare / E: cânta + -ător] 1 a (D. oameni) Care cântă (bine) cu vocea Si: cântăreț (1). 2 a (D. păsări) Care scoate sunete plăcute, melodioase Si: cântăreț (2). 3-5 smf Cântăreț (3-5). 6 sm (Îvp) Cocoș. 7 sm (Îvp; îlav) Pe la ~i Pe la cântatul cocoșilor.

CÎNTĂTOR I. adj. verb. CÎNTA. Care cîntă: pasăre cîntătoare ¶ ¶ C. NECÎNTĂTOR. II. sm. 1 Cel ce cîntă, cîntăreț: cu capul așezat pe labele de dinainte, zăcea privind la ~ (SLV.) ¶ 2 📆 Pe la ~i, aproape de ziuă, cînd cîntă cocoșii: adese-ori, noaptea, pe la ~i, se aud bocete în pădure (GN.). III. CÎNTĂTOARE sf. Tr.-Carp. Bocitoare.

CÎNTĂTOR¹, cîntători, s. m. (Învechit și popular) 1. Cîntăreț de profesie. Acele compuneri poetice ale norodului care s-au păstrat pe la cîntătorii din sate... ODOBESCU, S. III 261. 2. Poet. Tu, carea-i fost din pruncie al muzelor favorit Și ca strămoșească-avere geniul l-ai moștenit, Cîntător al primăverii ce ai darul a plăcea. ALEXANDRESCU, P. 47. 3. (Popular) Cocoș. Ei mi se sculau din zori, După glas de cîntător. TEODORESCU, P. P. 439. ◊ Expr. (Pe) la (sau pînă în sau despre) cîntători = (pe) la cîntatul cocoșilor. Poate să fi fost pe la cîntători, cînd urletele vijeliei începură a-și scoborî glasul. HOGAȘ, M. N. 178. Lupta ținu... pînă despre cîntători. ISPIRESCU, L. 254. Cînd fu despre cîntători, Pîn-a nu răsări zori... ALECSANDRI, P. P. 130.

CÎNTĂTOR², -OARE, cîntători, -oare, adj. (Despre oameni și păsări) Care cîntă, care știe să cînte; cîntăreț. Pasăre cîntătoare. ▭ Frunză verde lăcrimioară, Am avut o sorioară, Iubitoare, Cîntătoare, Născută la flori de soare. HODOȘ, P. P. 105. 4; Fig. Era orașul... O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.

CÂNTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) (despre persoane sau despre păsări) Care cântă frumos; care are darul de a cânta. /a cânta + suf. ~ător

cântător a. și m. 1. care cântă: pasăre cântătoare; 2. cocoș: despre ziori la glas viu de cântători AL.; 3. pl. timp despre ziuă, când cântă cocoșii: noaptea pe la cântători când zorile ’s albe. AL.

cîntătór, -oáre adj. Care cîntă. Fig. Cocoș. Pe la cîntătorĭ, cînd cîntă cocoșiĭ, noaptea spre dimineață.

cântător adj. m., s. m., pl. cântători; adj. f. sg. și pl. cântătoare

cântători (în expr. pe la ~) s. m. pl.

!sturz-cântător (pasăre) s. m., pl. sturzi-cântători

cântător adj. m., s. m., pl. cântători; f. sg. și pl. cântătoare

sturz cântător s. m. + adj.

CÂNTĂTOR s. v. cântăreț, cocoș, poet.

CÂNTĂTOR adj. (înv.) cântăreț. (Pasăre ~oare.)

CÎNTĂTOR adj. (înv.) cîntăreț. (Pasăre ~. )

cîntător s. v. CÎNTĂREȚ. COCOȘ. POET.

cântător, cântători, s.m. – (înv.; pop.) Dimineața devreme; la primul cântat al cocoșilor: „Că vă vin colindători / Noaptea, pe la cântători” (Memoria, 2001: 91). – Din cânta, cântat + suf. -ori (MDA); din cânta + suf. -tor, un calc după sl., în care numele păsării stă în legătură cu vb. a cânta (Frățilă).

cântători, s.m. – Dimineața devreme; la primul cântat al cocoșului: „Că vă vin colindători / Noaptea, pe la cântători” (Memoria 2001: 91). – Din cânta, cântat + -ori.