10 definiții pentru cotutore
Explicative DEX
COTUTORE, -OARE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur.
COTUTORE, -OARE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cotutore sm [At: / V: (înv) ~or / Pl: ~i / E: fr cotuteur] Persoană abilitată de o autoritate juridică să exercite o tutelă împreună cu altă persoană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTUTORE, -OARE s.m. și f. Cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. [Cf. fr. cotuteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTUTORE, -OARE s. m. f. cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. (< fr. cotuteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotutor sm vz cotutore
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTUTOR, -OARE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană, cu drepturi și obligații egale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTUTOR, -OARE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – După fr. cotuteur.[1]
- Forma de masculin este nerecomandată; vezi cotutore. — gall
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Ortografice DOOM
cotutore s. m., art. cotutorele; pl. cotutori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotutore s. m., pl. cotutori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotutore s. m., pl. cotutori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
cotutore, cotutorisubstantiv masculin cotutoare, cotutoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- cotuteur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.