17 definiții pentru coporâie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPORÂIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. – Din magh. kaparó.

coporâie sf [At: BARCIANU / V: ~rie, ~pă~ / Pl: ~râi / E: mg kaparo] (Reg) 1 Coadă a coasei Si: coponiș, coponoaică. 2 (Îe) A o pune de ~ A ticlui bine o minciună. 3 (Ast; pop) Trei stele din constelația Cefeu.

COPORÂIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. [Pr.: -râ-ie] – Din magh. kaparó.

COPORÂIE ~i f. pop. Coada coasei. [Sil. -râ-ie] /<ung. kaparó

COPORÎIE, coporîi, s. f. (Regional) Coada coasei. Înfigea coporîia-n pămînt și, ținînd cu stîngă de călcîiul coasei, trăgea gresia cu dreapta pe limba tăietoare. SANDU-ALDEA, U. P. 158. Moșneagul înfipse coporîia în pămînt, scoase cutea din tioc și începu să-și ascută coasa pe palmă. HOGAȘ, M. N. 71.

coporie f. lemn de coasă: și coporia râde c’a scăpat de ger. [Alterare din toporie, derivat din topor].

toporîĭe și coporîĭe (sud) și toporîște și -íște (est, Trans.) f. (rus. koporúlĕa, hîrleț, infl. de vsl. bg. toporište, topor mare. Cp. și cu ung. kaparo, un fel de sulă colțorată). Coadă de coasă (numită în nord cósie, în Buc. și cosiriște). V. codirișcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coporâie (reg.) s. f., art. coporâia, g.-d. art. coporâii; pl. coporâi

coporâie (reg.) s. f., art. coporâia, g.-d. art. coporâii; pl. coporâi

coporâie s. f., art. coporâia, g.-d. art. coporâii; pl. coporâi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coporîie (coporîi), s. f.1. Mîner de coasă. – 2. Nume dat celor trei stele din constelația Cefeu. – Var. coporîșcă, toporîie, toporîșcă. Mag. kaparó (Candrea); var. indică o contaminare cu topor(ișcă). Cf. și bg. kopralja „prăjină”, de unde copreală, s. f. (prăjină, par), cuvînt legat de copală, s. f. (prăjină), în Trans., și copaiță, s. f. (prăjină pe care se pun de obicei fîșii de coajă uscată de copac, la care se dă foc, în anumite obiceiuri populare din Trans.), copîrșoi, s. m. (persoană slabă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coporâie, coporâi, s.f. (reg.) 1. coada coasei; toporâie, toporâște, cădărâște. 2. constelația Cefeu; coasă.

Intrare: coporâie
coporâie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coporâie
  • coporâia
plural
  • coporâi
  • coporâile
genitiv-dativ singular
  • coporâi
  • coporâii
plural
  • coporâi
  • coporâilor
vocativ singular
plural
copărâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coporie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coporâie, coporâisubstantiv feminin

  • 1. regional Coada coasei. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: coadă
    • format_quote Înfigea coporîia-n pămînt și, ținînd cu stînga de călcîiul coasei, trăgea gresia cu dreapta pe limba tăietoare. SANDU-ALDEA, U. P. 158., M. N. 71. DLRLC
    • format_quote Moșneagul înfipse coporîia în pămînt, scoase cutea din tioc și începu să-și ascută coasa pe palmă. HOGAȘ, M. N. 71. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.