CODA¹ s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: codă s. f.] – Din it. coda.

coda¹ sfs [At: DEX² / E: it coda] 1 Parte finală a unei compoziții muzicale. 2 (Spc) Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.

CODA¹ s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

CODA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].

CODA¹ s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)

*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc’o dată pînă la urmă.

CODĂ s. f. v. coda¹.

CODĂ, code, s. f. 1. Linia verticală care, adăugată ovalului unei note muzicale, îi dă valoarea de doime (de pătrime etc.). 2. Mic grup de note care se adaugă în construcția fugii, la sfîrșitul temei. 3. Partea finală a unor compoziții muzicale (de dans). – It. @coda2.

coda²/codă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. codei; pl. code

coda¹ / codă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. codei, pl. code

coda (muz.) s. f.

codă v. coda²

codă (< it. coda „coadă”, „margine”), secțiune adăugată la sfârșitul unei compoziții muzicale cu repriză*, îndeosebi la sfârșitul formei sonată*, în care, prelucrându-se fragmente din materialul tematic al lucrării, se subliniază caracterul concluziv al acesteia.