10 definiții pentru celestin
Explicative DEX
CELESTIN, celestini, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
celestin, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr célestin] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparține unui ordin catolic fondat în 1254.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* CELESTIN sm. ⛪ Călugăr din ordinul instituit de papa Celestin al V-lea (🖼 1043) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CELESTIN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CELESTIN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținînd unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELESTIN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
|  substantiv masculin (M1)   Surse flexiune: DOR  | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | 
 | |
| plural | 
 | ||
  celestin, celestinisubstantiv masculin   celestină, celestinesubstantiv feminin  
 -  1. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
-  célestin DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.