opțiuni
  • info

13 definiții pentru ceh (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau cehilor (1), privitor la Cehia ori la cehi; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.

ceh, ~ă [At: LET. I, 89/27 / Pl: ~e și (înv) ceși / E: vsl чехоу] 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază sau este originară din Cehia. 5-8 a Care aparține sau se referă la Cehia sau la populația ei. 9 sf Limbă vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave.

CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau populației ei, privitor la Cehia sau la populația ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.

CEH2, -Ă, cehi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Republica Cehoslovacă și vorbește limba cehă. V. boem.

CEH, -Ă, cehi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Cehiei (p. ext. Cehoslovaciei) sau populației ei, privitor la Cehia (p. ext. la Cehoslovacia) sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei (p. ext. a Cehoslovaciei). – Ceh. čech.

CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ◊ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch)

CEH1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară din Cehia. /<ceh. țech

ceu2 sm vz ceh

Cehi m. pl. Slavii din Boemia, Moravia și dintr’o parte a Ungariei în număr de peste 7 milioane.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ceh adj. m., s. m., pl. cehi; adj. f. cehă, pl. cehe

ceh adj. m., s. m., pl. cehi; adj. f., s. f. cehă, pl. cehe

ceh s. m., adj. m., pl. cehi; f. sg. cehă, pl. cehe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceh (cehi), s. m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceși. – Der. cehesc (var. ceșesc), adj. (ceh).

Intrare: ceh (s.m.)
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceh
  • cehul
  • cehu‑
plural
  • cehi
  • cehii
genitiv-dativ singular
  • ceh
  • cehului
plural
  • cehi
  • cehilor
vocativ singular
  • cehule
  • cehe
plural
  • cehilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceh, cehisubstantiv masculin
cehă, cehesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Cehiei sau este originară de acolo. DEX '09 DLRM MDN '00
    • diferențiere Persoană făcând parte din poporul care locuiește în Republica Cehoslovacă și vorbește limba cehă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.