8 definiții pentru cațaon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cațaon, ~oană smf [At: ZILOT, CRON. 73 / V: ~aun, ~aună / Pl: ~i, ~oane / E: ngr ϰάτσα, ϰατσίϰι „capră”] (Înv) 1 Termen injurios dat grecilor Cf grecotei. 2 (Fam) Epitet dat unei persoane rele, egoiste.
cațaon m. 1. câine, canalie: cațaonul cel de dascăl AL.; 2. fig. porecla Grecilor și în special a arendașilor greci: un cațaon alungat din țara lui AL. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cațaón, -oáncă s. (d. ngr. kátsi, șezĭ, orĭ kátsi kalá, șezĭ bine, astîmpără-te, auzit des de Român). Iron. Grec. – În nord cățăun, -úncă. V. parpalec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cațaun sm vz cațaon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cațaună sf vz cațaon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cațaon.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cațaon, cațaoni, s.m. (înv.) 1. grecotei (arendaș). 2. câine, canalie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cațaon, cațaoni s. m. negustor.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni