caraculac sm [At: (a. 1693) ap. ȘIO / V: ~col~ / Pl: ~aci / E: tc kara-kulak] 1 Pisică sălbatică. 2 (Pex) Blană de pisică sălbatică. 3 Obiect de îmbrăcăminte confecționat din caraculac (2). 4-5 (Înv; în Imperiul Otoman) (Persoană cu) rangul de funcționar pe lângă marele vizir sau chehaia-bei.

caracolac sm vz caraculac

caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.

caraculac, caraculaci, s.m. (înv.) 1. pisică sălbatică. 2. demnitar atașat pe lângă marele-vizir sau pe lângă chehaia-bei.