opțiuni
  • info
2 definiții pentru bănuitoare

Explicative DEX

bănuitor, ~oare smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 422 / P: ~nu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: bănui + -tor] 1-2 (Persoană) care regretă ceva. 3-4 (Persoană) care se căiește de ceva. 5-6 (Om) care este înclinat să se supere pe cineva. 7-8 (Om) care este înclinat să cârtească. 9-10 (Persoană) care face des mustrări. 11-12 smf, a (Persoană) care presimte ceva. 13-16 (Persoană) care întrevede o anumită (soluție sau) situație. 17-18 (Persoană) care presupune ceva. 19-20 (Persoană) care află ceva. 21-22 (Persoană) care e înclinată să considere vinovat pe cineva. 23-24 (Persoană) care invidiază pe cineva. 25-26 (Om) care este gelos pe cineva. 27-28 (Persoană) care se îndoiește de cinstea cuiva Si: neîncrezător, suspicios, temător, (rar) bănuielnic (1), bănuicios, (rar) gelos.

BĂNUITOR, -TOARE adj. sm. f. Care bănuește ușor: Bathori, slab de minte și ~, adună îndată sfetnicii săi spre a se chibzui (BĂLC.).

Intrare: bănuitoare
bănuitoare substantiv feminin
  • silabație: bă-nu-i-tor info
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănuitoare
  • bănuitoarea
plural
  • bănuitoare
  • bănuitoarele
genitiv-dativ singular
  • bănuitoare
  • bănuitoarei
plural
  • bănuitoare
  • bănuitoarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bănuitor, bănuitoareadjectiv
bănuitoare, bănuitoaresubstantiv feminin
bănuitor, bănuitorisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: bănuicios bănuielnic neîncrezător suspicios temător antonime: credul naiv
    • format_quote Cei de pe marginea drumului schimbară priviri bănuitoare. DUMITRIU, B. F. 98. DLRLC
    • format_quote Nu fi așa bănuitoare, soro; cine să fie aci ori să se ia după noi? ISPIRESCU, L. 236. DLRLC
    • format_quote [Agenții împăratului] se întoarseră foarte întărîtați și cu inima bănuitoare lîngă împăratul, căruia îi insuflam aceleași bănuieli. BĂLCESCU, O. II 276. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Tanti Eleonora lăsă acele și lîna să-i cadă în poală și zise dușmănos, bănuitor... DUMITRIU, B. F. 43. DLRLC
    • format_quote Bathori, slab de minte și bănuitor, adună îndată sfetnicii săi spre a se chibzui. (BĂLC.). CADE
    • 1.1. (Om) care este gelos pe cineva. DEX '09 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
      sinonime: gelos
      • format_quote Presupunînd că vremea va potoli necunoscuta ei patimă mai bine decît leacurile vracilor, grecul, bănuitor și întărîtat, smulse pe biata Ancuță din zadarnicele îngrijiri ale jupînițelor curtence. ODOBESCU, S. I 138. DLRLC
  • 2. (Persoană) care regretă ceva. MDA2
  • 3. (Persoană) care se căiește de ceva. MDA2
  • 4. (Om) care este înclinat să se supere pe cineva. MDA2
  • 5. (Om) care este înclinat să cârtească. MDA2
  • 6. (Persoană) care face des mustrări. MDA2
  • 7. (Persoană) care presimte ceva. MDA2
  • 8. (Persoană) care întrevede o anumită (soluție sau) situație. MDA2
  • 9. (Persoană) care presupune ceva. MDA2
  • 10. (Persoană) care află ceva. MDA2
  • 11. (Persoană) care e înclinată să considere vinovat pe cineva. MDA2
  • 12. (Persoană) care invidiază pe cineva. MDA2
etimologie:
  • Bănui + -tor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.