bălău, bălăi, s.m. – (reg.) Cel care umblă aiurea, teleleu (Iuga, 2008). – Posibil der. din bălălău (< bălălăi + suf. -ău).

bălău¹, bălăi, s.m., adj. (reg.) (Bărbat) blond; albineț. ■ Termenul e specific pentru nordul Crișanei. – Din băl „blond” + suf. -ău.

bălău², bălăi, (bălălău), s.m. (reg.) Cel care umblă aiurea, teleleu. ■ (onom.) Bălălău, poreclă. – Posibil der. din bălălău.