bâcsi [At: HEM 2831 / V: băc~, buc~ / Pzi: ~sesc / E: ctm băga + ticsi] 1 vt A umple ceva până la refuz. 2 vt A îndesa. 3 vt A ticsi. 4 vr A se înghesui unul într-altul.

băcsi vtr vz bâcsi

bucsi v vz băcsi

BÎCSI (-sesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi, a înțesa, a înghesui: am bîcsit toate lucrurile într’o singură odaie (PAMF.) [👉 ÎMBÎCSI].

băcsì v. 1. a ticsi, a îndesa; 2. a se lipi și intra unul într’altul: îi se băcsise părul. [Origină necunoscută].

bucsi v. Mold. V. băcsì.

bîcsésc și bîcșésc V. bucșesc și îmbîcșesc.

bîcsi (-sesc, -it), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva < gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

BÂCSI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

bîcsi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI.