bulibașă sm [At: MARIAN, O. II, 33 / Pl: ~și / E: bulucbașă] 1 Conducător al unei șatre de țigani. 2 Rangul de bulibașă (1).

bulibașă s.m. Rangul, titlul de conducător al unei șatre de țigani. ♦ Persoană care are acest rang, titlu; vătaf. Țiganii se judecau cu bulibașa lor (POP.). • pl. -și. și bulubașă, bulebașă s.m. /de la bulucbașă.

BULIBAȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani.

BULIBAȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – V bulucbașă.

BULIBAȘĂ ~i m. Conducător al unei șatre sau al unui sălaș de țigani. /<turc. bölük-bași

bulibáșă V. bulubașă.

bălibașă sm vz bulibașă

bulebașă s.m. v. bulibașă.

bulubașă s.m. v. bulibașă.

bulubașă m. odinioară: 1. căpitanul unui buluc de arnăuți: bașbulubașă, șeful gardei domnești; 2. (și bulibaș) vătaful unei șetre de țigani. [Vechiu-rom. bulucbașă = turc. BULUK BAȘY].

bulubáșa și bulibáșa m., pl. ĭ, gen. ai -iĭ saŭ al luĭ b- (maĭ vechĭ bulucbașă, d. turc. bölúk-bašy, șef de companie. V. buluc 1 și baș). Vechĭ. Comandantu uneĭ bulubășiĭ de arnăuțĭ și de seĭmenĭ (Baș-bulubașă, șefu vechiĭ garde domneștĭ în Moldova). Azĭ. Vătav de Țiganĭ.

bulibașă s. m., art. bulibașa, g.-d. art. bulibașei; pl. bulibași

bulibașă s. m., art. bulibașa, g.-d. art. bulibașei; pl. bulibași

bulibașă s. m., art. bulibașa, g.-d. art. bulibașei; pl. bulibași

BULIBAȘĂ s. vătaf. (~ al țiganilor.)

BULIBAȘĂ s. vătaf. (~ țiganilor.)