12 definiții pentru bufeu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUFEU, bufeuri, s. n. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

bufeu sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr bouffée] 1 Puseu puternic și trecător de febră, asociată cu puls accelerat și stare de disconfort fizic general. 2 Aer care iese pe gură Si: răsuflare. 3 Mișcare bruscă și trecătoare Si: acces, răbufnire.

bufeu s.n. 1 (med.) Senzație puternică și neașteptată, caracterizată prin febră, enervare, puls accelerat, palpitații etc., care poate apărea la femei în cursul menopauzei sau după instalarea acesteia. 2 Aer care iese brusc pe gură. 3 Mișcare bruscă și trecătoare; răbufnire. • pl. -uri. /<fr. bouffée.

BUFEU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

BUFEU s.n. Răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ (Rar) Mișcare subită și trecătoare, răbufnire. [Pl. -uri. / < fr. bouffée].

BUFEU s. n. răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ◊ aer care iese pe gură. ◊ (rar) răbufnire. (< fr. bouffée)

BUFEU ~ri n. 1) Răbufnire temporară a febrei. 2) Enervare, palpitații etc. provocate de tulburări organice. 3) Aer care iese pe gură. 4) Mișcare bruscă. /<fr. bouffée

buflei sm [At: DEX2 / Pl: ~ / E: nct] (Fam; gmț) Copil sau pui de animal grăsuț Si: dolofan.

buflei s.m. (fam.; glum.) Copil sau pui de animal gras, dolofan. • pl. -ei. /form. expr.; cf. buflea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bufeu s. n., art. bufeul; pl. bufeuri

bufeu s. n., art. bufeul; pl. bufeuri

bufeu s. n., art. bufeul; pl. bufeuri

Intrare: bufeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufeu
  • bufeul
  • bufeu‑
plural
  • bufeuri
  • bufeurile
genitiv-dativ singular
  • bufeu
  • bufeului
plural
  • bufeuri
  • bufeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bufeu, bufeurisubstantiv neutru

  • 1. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. DEX '09 DN
    • 1.1. Aer care iese pe gură. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Mișcare bruscă și trecătoare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.