BUCLE, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

bucle [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr boucle] 1-2 sn, a (Țesătură) care are firul creț sau cu noduri. 3 sn Fir creț.

BUCLE, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

BUCLE I. adj. inv. (despre fibre, țesături) cu firul creț sau cu noduri. II. s. n. fir creț; țesătură, stofă cu aspect buclat. (< fr. bouclé)

bucle ♦ 1. adj. inv. (Despre lână) Care are mici excrescențe ◊ „Ca urmare s-a contractat un număr de 800 mii bucăți de tricotaje fabricate din fir bucle, foarte mult cerute de cumpărători pentru sezonul cald.” Sc. 12 I 78 p. 5. ♦ 2. s. n. ◊ „Noile modele de îmbrăcăminte tricotată sunt realizate din fibre naturale în amestec cu fibre chimice, din fire cu efecte speciale (bucleuri, nopeuri, flameuri etc.), precum și din alte tipuri de fire.” R.l. 30 VII 80 p. 2 (din fr. bouclé)

bucleu s.n. v. bucle.

BUCLEU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].

BUCLEU ~e n. Material textil cu aspect buclat. [Sil. bu-cleu] /<fr. bouclé

bucle² (desp. bu-cle) s. n., art. bucleul; (fire; sorturi) pl. bucleuri

bucle² (bu-cle) s. n., art. bucleul; (sorturi, fire) pl. bucleuri

bucle s. n. (sil. -cle), art. bucleul; pl. bucleuri

bucleu s. n., pl. buclee