opțiuni
  • info
19 definiții pentru bocciu (adj.)

Explicative DEX

BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

bocciu, ~cie [At: BELDIMAN, TR. 368 / V: buc~ / Pl: ~cii / E: tc bokçu] 1-2 sm (Îvr) Curățător de latrine sau gropi. 3 sm (Îvr) Bădăran. 4 sm (Îvr) Palavragiu. 5 a (Pfm; d. oameni) Cu trăsături urâte sau diforme. 6 a (D. față, trăsături etc.) Urât. 7 a (Fig; d. oameni; îlaj) ~ de cap Prost.

bocciu, -ie adj. (pop., fam.; despre oameni) Care are trăsături urîte, grosolane, butucănoase. ♦ Fig. (subst.) Prost, bădăran. Nu face pentru d-ta să stai între boccii (CAR.). • pl. -ii. /<tc. bokçu.

BOCCIU1 I. sm. 1 Mitocan, mojic: să dau la toți bocciii și mitocanii dicorății și tocmai d-tale să nu-ți dau! (CAR.) 2 Parlagiu, cel ce taie vitele la zalhana [tc. bokčy]. II. adj. p. 1 Grosolan, mitocănos 2 Pocit, diform: încălțămintea boccie (JIP.).

BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Regional, despre oameni) Care are trăsături grosolane, butucănoase, urîte. Flăcăul... s-a însurat cu alta, cu una boccie, cu avere. STANCU, D. 47. ♦ (Substantivat) Bădăran; om greu de cap, prost. Nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, O. II 76.

BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urîte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi.

bocciu (bucciu) m. 1. cel ce taie vitele la zalhana; 2. fig. mitocan: nu face pentru d-ta să stai între boccii CAR. [Învechit bocciu, curățitor de latrine = turc. BOKČY]. ║ a. fam. 1. grosolan, ordinar vorbind de oameni sau de lucruri; 2. Mold. bucciu la cap, gros, tâmpit.

boccíŭ, -ie adj. (turc. bočky). Triv. Grosolan, ordinar: om, lucru bocciŭ. S.m. Vechĭ. Curățitor de latrine (bucciŭ). Tăĭetor de vite, parlagiŭ.

bucciu a vz bocciu

BUCCIU = BOCCIU.

bucciu a. Mold. V. bocciu.

buccíŭ V. bocciŭ.

Ortografice DOOM

bocciu (fam.) adj. m., f. boccie; pl. m. și f. boccii

bocciu (fam.) adj. m., f. boccie; pl. m. și f. boccii

bocciu adj. m., f. boccie; pl. m. și f. boccii

Etimologice

bocciu (boccii), s. m. – 1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55).

Argou

bocciu, -ie, boccii adj. (pop.) urât, cu trăsături grosolane

Sinonime

BOCCIU adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.

bocciu adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.

Intrare: bocciu (adj.)
bocciu1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocciu
  • bocciul
  • bocciu‑
  • boccie
  • boccia
plural
  • boccii
  • bocciii
  • boccii
  • bocciile
genitiv-dativ singular
  • bocciu
  • bocciului
  • boccii
  • bocciei
plural
  • boccii
  • bocciilor
  • boccii
  • bocciilor
vocativ singular
  • bocciule
  • boccie
  • boccio
plural
  • bocciilor
  • bocciilor
bucciu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucciu
  • bucciul
  • buccie
  • buccia
plural
  • buccii
  • bucciii
  • buccii
  • bucciile
genitiv-dativ singular
  • bucciu
  • bucciului
  • buccii
  • bucciei
plural
  • buccii
  • bucciilor
  • buccii
  • bucciilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bocciu, boccieadjectiv

etimologie:
  • limba turcă bokçu „ticălos” DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „bocciu” (9 clipuri)
Clipul 1 / 9