opțiuni
  • info

13 definiții pentru brutar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUTAR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. – Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar.

BRUTAR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. – Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar.

brutar sm [At: ALECSANDRI, T. 1328 / Pl: ~i / E: brut1 + -ar] 1 Persoană care fabrică pâine Si: (înv) jimblar. 2 Persoană care vinde pâine Si: (înv) jimblar 3 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg) Melodie după care se execută acest dans.

brutar s.m. Persoană care prepară sau vinde pîine. • pl. -i. /brut1 + -ar.

BRUTAR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pîine; (în trecut) proprietar de brutărie. A slugărit la un brutar. PAS, L. 1 88. Ia mieii de la ciobani Și pîinea de la brutari. TEODORESCU, P. P. 292.

BRUTAR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pîine; (în trecut) proprietar de brutărie. – Din brut „pîine neagră” (puțin folosit) + suf. -ar.

BRUTAR ~i m. 1) Lucrător specializat în fabricarea pâinii. 2) Vânzător într-o brutărie. 3) Proprietar al unei brutării. /brut + suf. ~ar

brutar m. cel ce face sau vinde pâine. [V. brut, pită].

brutár m. (d. brut 1). Cel ce face saŭ vinde pîne. – Fem. -ăreasă, pl. ese. V. pitar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brutar s. m., pl. brutari

brutar s. m., pl. brutari

brutar s. m., pl. brutari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRUTAR s. (rar) pâinar, (Ban., Transilv. și Maram.) pec, pecar, (Mold., Bucov. și Ban.) pitar, (înv., în Transilv.) șuteu. (~ul face pâine.)

BRUTAR s. (rar) pîinar, (Ban., Transilv. și Maram.) pec, pecar, (Mold., Bucov. și Ban.) pitar, (înv., în Transilv.) șuteu. (~ face pîine.)

Intrare: brutar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brutar
  • brutarul
  • brutaru‑
plural
  • brutari
  • brutarii
genitiv-dativ singular
  • brutar
  • brutarului
plural
  • brutari
  • brutarilor
vocativ singular
  • brutarule
  • brutare
plural
  • brutarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brutar, brutarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care fabrică sau vinde pâine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jimblar
    • format_quote Ia mieii de la ciobani Și pîinea de la brutari. TEODORESCU, P. P. 292. DLRLC
    • 1.1. în trecut Proprietar de brutărie. DLRLC
      • format_quote A slugărit la un brutar. PAS, L. 1 88. DLRLC
etimologie:
  • Brut (regional „pâine neagră”) + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.