bolovăniș sn [At: H IX, 387 / Pl: ~uri / E: bolovan + -iș] Teren pietros, plin cu bolovani.

bolovăniș s.n. Loc pietros, plin de bolovani. Bolovănișuri, colțuri de stîncă se îmbrăcau... cu peria deasă, negricioasă, a tufelor (DUMITR.). • pl. -uri. și (reg.) bolohăniș s.n. /bolovan + -iș.

BOLOVĂNIȘ (pl. -ișuri) sn. Loc plin de bolovani: mulțime de bolovani: sălciile și ~urile grămădite de puhoaie (SAD.).

BOLOVĂNIȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. Bolovănișuri, colțuri de stîncă se îmbrăcau la rădăcină cu peria deasă, negricioasă, a tufelor țepoase și mărunte. DUMITRIU, V. L. 6.

BOLOVĂNIȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Din bolovan + suf. -iș.

bolovăníș n., pl. urĭ (d. bolovan). Mare mulțime de bolovanĭ. – În est bolohăniș.

bolohăniș s.n. v. bolovăniș.

bolovăniș s. n., pl. bolovănișuri

bolovăniș s. n., pl. bolovănișuri

bolovăniș s. n., pl. bolovănișuri

bolovăniș, (engl.= gravel, boulders) termen textural care definește o acumulare de fragmente litice grosiere cu dimensiuni mari (diametrul 50-200 mm), de regulă bine rulate. B. intră în constituția dep. torențiale, a celor fluviatile (în cursul sup. și cel mijlociu al râurilor) și a celor litorale (în zonele cu faleze).

BOLOVĂNIȘ (< bolovan) s. n. Rocă sedimentară detritică, mobilă, formată din elemente rotunjite, cu dimensiuni mai mari de 70 mm și constituită din bucăți de roci rezistente la eroziune. Se formează prin acțiunea apelor curgătoare (în amonte), a ghețarilor (în locul de topire) și a mărilor (în apropiere de țărm), constituind aluviunile teraselor, morene și cordoanele litorale.