BOGLAR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

boglar sm [At: LB / V: bolgar / Pl: ~i / E: mg boglár] (Mgm) 1 (Înv) Podoabă de aur sau de argint. 2 (Bot; îf boglari) Plantă erbacee veninoasă, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase Si: (pop) broschiță, buruiană-de-friguri, rănunchi, rărunchi, (Ban) rănzișoară (Ranunculus sceleratus). 3 (Bot; reg) Gălbenele (Calendula officinalis). 4 (Bot; reg) Gălbenele-de-munte (Ranunculus carpaticus).

boglar s.m. (bot.) Plantă erbacee otrăvitoare, cu florile galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). • pl. -i. /<magh. boglár.

BOGLAR sm. 🌿 GĂLBENELE1; GĂLBENELE-DE-MUNTE [ung.].

boglár m. (ung. boglár, rozetă, fibulă, gălbenele). Trans. O plantă ranunculacee. V. gălbeneală.

BOGLARI, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

boglar (reg.) (desp. bo-glar) s. m., pl. boglari

boglar (bo-glar) s. m., pl. boglari

boglar s. m. (sil. -glar), pl. boglari

boglar (-ri), s. m. – 1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483).

BOGLARI (< magh.) s. m. pl. Plantă erbacee, foarte toxică, din familia ranunculaceelor, anuală sau bienală, înaltă de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, răspîndită în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus).

BOGLAR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rânzișoară.

BOGLAR s. v. gălbenele, piciorul-cocoșului.

boglar s. v. GĂLBENELE. PICIORUL-COCOȘULUI.

BOGLAR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rînzișoară.